HOME

BACK

³ Evenimentul, 23 februarie 2004

Prima expoziţie la Ateneul Tătăraşi 

   Cea mai recentă expoziţie de grafică a artiştilor plastici Dragoş Pătraşcu şi Constantin Tofan va fi găzduită de Ateneul din Tătăraşi pînă pe 10 martie. Dat fiind că nici unul dintre reprezentanţii instituţiilor culturale importante din Iaşi nu a ignorat invitaţia la vernisajul de miercuri a primei expoziţii organizate în acest spaţiu, dar nici simplii iubitori ai artei nu s-au lăsaţi aşteptaţi, afluenţa publicului l-a surprins pe directorul instituţiei, dl Benoît Vitse: "Ateneul este un atelier european de creaţie şi debutăm cu doi artişti ieşeni renumiţi. În viitor, vom invita să expună pictori din ţară şi străinătate, iar pentru că sînt destule încăperi, vom  pentru fiecare artist, care va fi liber+cartier*încerca să organizăm un fel de  să-şi aleagă locul şi modalitatea de a expune".
Fără a-şi ascunde nemulţumirile de ordin estetic în privinţa "formulei arhitecturale chinuite" a clădirii, invitatul serii, criticul de artă bucureştean Corneliu Antim, a apreciat că "spaţiul este uşor restricţionat, atipic unei expoziţii de artă, dar datorită splendorii ofertei artistice, dobîndeşte o reverberanţă cu totul specială". Considerat la început neconvenţional şi de către cei doi artişti ieşeni, spaţiul a fost repede şi definitiv adoptat: "La Paris, cele mai bune expoziţii se ţin în spaţii necentrale. Nu locul contează, ci profesionalismul unei expoziţii şi a celor care urmează după ea, pentru ca acel loc să devină un reper. Sînt impresionat, pentru că cei prezenţi au perceput foarte bine elementele pe care le-am folosit. E mare lucru cînd îţi dai seama că nu lucrezi în zadar!", ne-a mărturisit dl Pătraşcu.
Nu este pentru prima dată cînd cei doi artişti expun împreună lucrări de grafică, ei înregistrînd pînă acum numeroase succese, atît în ţară, cît şi în străinătate. "Este o expoziţie pe care aş numi-o ca tematică Imagine şi simbol. Am fost onoraţi de invitaţie şi sper ca această galerie să aibă soarta uneia de profesionişti", a conchis dl Tofan, preşedintele Filialei ieşene a Uniunii Artiştilor Plastici.
Dragoş Pătraşcu şi Constantin Tofan sînt lectori la Universitatea de Arte "George Enescu" din Iaşi; fiecare dintre ei are în palmares un număr impresionant de premii în domeniu, cei doi avînd în comun, mai mult decît dragostea pentru grafică, şi locul din care au plecat cîndva, urmînd să devină celebri: judeţul Vaslui.
Gina Popa

 ³ Flacăra Iaşului,  19 mai 2005 

Oglindiri grafice

expoziţie de artă grafică la Ateneu

Marţi după-amiază, la Ateneul Tătăraşi, a avut loc vernisajul unei interesante expoziţii de grafică aparţinând tinerilor artişti Iris Onica şi Alexandru Volocaru. Chiar foarte tineri, ţinând cont că ambii sunt elevi la Colegiul "Octav Băncilă", secţia grafică, ai profesorului Radu Carnariu. Evenimentul a stat sub semnul reflectărilor de tot felul, pentru că tematica pe care cei doi au avut-o în comun a fost "oglinda".

A înnebunit creionul!

Ceea ce surprinde de la început privitorul ocazional care zăboveşte în sala de expoziţii a Ateneului este maturitatea producţiilor; nici o linie, nici un detaliu, nici o frântură din actul creativ nu lasă să transpară vârstele fragede a artiştilor.
Astfel, la Alex se poate "diagnostica" o nebunie extrem de interesantă a creionului; una din constantele lucrărilor sale o constituie vârtejurile ce se insinuează permanent în întreg - rotocoale ce "oglindesc" un soi de imagine a "trepidaţiilor" sentimentelor. De asemenea, câteva "hărţi" ale începutului, cu forme de relief abstract, pigmentate predilect cu negru, albastru şi roşu. Remarcabilă lucrarea "Mit" - un profil în care istoria se îmbină cu fantasma, pe un fundal precum negurile eternităţii. Din punct de vedere tehnic, nici un reproş pentru "Un semn", două palme împreunate a rugăciune, "izbucnind" spre cer dintr-o "tăcere" a indefinitelor "împrejurimi".

Mult roşu

De cealaltă parte, Iris Onica manifestă o apetenţă deosebită pentru roşu. Un roşu variind ca nuanţă, fragmentat ades de blancuri de mare efect. Acordă o mai mare importanţă ideii de personaj, unul din "accesoriile" ce apar ades fiind aripile - o oglindire a zborului, a trecerii dincolo sau a rămânerii undeva "plutind peste ape". Preocupată în a-şi oglindi propriile stări, Iris acordă credit dimensiunii cognitiviste, multe dintre personajele amintite fiind surprinse "pe gânduri". Elocvente lucrările "Eros", "Gândul" şi "Bachus decăzut" (acesta din urmă, e adevărat, mai mult mahmur decât gânditor).
Găzduită de Ateneu până pe 6 iunie, expoziţia chiar merită vizitată. Ea vine să "povestească" nu doar despre diferitele oglindiri, ci şi despre faptul că destinele graficii ieşene sunt "pe mâini bune".
Călin Ciobotari
  
 

Afişe la superlativ

expoziţie inedită la Ateneul Tătăraşi * o palmă dată "mizeriei" contemporane

De ceva timp încoace, ieşenii - şi românii în general - s-au obişnuit ca drumurile cotidiene la magazin, la serviciu sau aiurea, să le fie "spurcate" de mii de afişe îngrozitoare, de o inestetică ţipătoare şi denigratoare pentru însăşi evenimentele pe care le anunţă. La Iaşi, un exemplu elocvent sunt afişele prin care impresarii "informează" (a se citi "oripilează") trecătorul despre spectacolele pe care actorii bucureşteni urmează să le joace în oraşul de pe Bahlui. Sunt sutele de afişe care agresează prin mutrele zâmbitoare ale vreunei celebrităţi, ale vreunei vedete "îndrăg(c)ite" de români sau, prin enumerarea, cu litere de-o şchioapă, a unor nume care pentru mulţi nu spun nimic. În felul acesta, românul se obişnuieşte cu mediocritatea şi lipsa de mesaj la nivel emoţional.

Afişul ca artă

Atenţi mereu la afişele pe care le realizează pentru a-şi anunţa diversele evenimente, cei de la Ateneul Tătăraşi, împreună cu Institutul Polonez de la Bucureşti, au organizat o expoziţie dedicată acestui tip de "momeală" a spectatorului de orice fel. Cele circa 40 de lucrări expuse sunt semnate de nume imporante de artişti polonezi şi reprezintă mostre despre cum trebuie să arate de fapt un afiş. E în joc o estetizare sau, dacă vrem, o artistizare a acestui instrument comercial - afişul. Artişti precum Gorowski, Nowinski, Kordovski, Eidrigevicus, necunoscuţi sau aproape necunoscuţi în spaţiul românesc, au pus în anii '60 bazele aşa-numitei "şcoli poloneze de afiş", ba chiar au organizat prima Bienală Internaţională a afişului (1966). Expoziţia găzduită la Ateneu până pe 28 iunie este alcătuită din afişe de teatru, film, operă, muzică şi pictură. Câteva constante pot fi reliefate: în primul rând, o atenţie specială în privinţa cromaticii (culoarea are o mare importanţă în transmiterea mesajului), o preocupare pentru "ambalarea" respectivului mesaj într-o formulă care să nu dea "mură în gură" privitorului semnificaţia (şi în felul acesta, să-l provoace la a căuta singur să decoperteze unele sensuri). În al doilea rând, un accent pus pe dimensiunea expresionistă, fără însă ca impresionismul să aibă foarte mult de suferit. Dimensiunile sunt mari, tipice pentru categoria aceasta.
Spicuim dintre titluri: "Paco Santana", "Placido Domingo", "Carmen" (şase afişe absolut remarcabile), "Canonul lui Don Quijote" etc. Expoziţia ar trebui vizitată de mulţi dintre cei care se ocupă cu realizarea de afişe. Ar avea de câştigat şi ei, dar şi instituţiile pentru care lucrează.
Călin C.